Iubire și acceptare
18.05.2016.
http://www.topcoach.ro/article/iubire-si-acceptare/
În fiecare dimineață încep ziua, cu un zâmbet pe buze și sunt generos cu mine însămi că pot să mă iubesc, pentru că dacă mă simt eu bine, pot să mă bucur de toți cei care sunt în jurul meu. In fiecare seară sunt recunoscătoare că am avut parte de o zi frumoasă, pentru că eu mi-am creat aceea zi.
Nu-mi aduc aminte să fi spus unul dintre părinții mei că mă iubește, dar cert este că am avut o copilărie frumoasă, am avut parte de bucurii, de clipe neuitate, de căldură, de multă veselie, de multă culoare. Am înțeles, cât de importante sunt și acele lucruri în viață pe care nu pot să le văd, nu pot să le ating, doar pot să le simt. La rândul meu am dus mai departe acest tipar preluat de la mama, și nu-mi aduc aminte să fi spus copiilor mei după vârsta de adolescență, că îi iubesc, dar cu siguranță simt aceea iubire pe care o am față de ei. Si totuși mi-am pus întrebarea cât de important este să auzi aceste cuvinte: te iubesc!? Sunt două cuvinte care îți generează emoții, sentimente care îți dă valoare, pentru că te simți apreciat/(ă), îți dă încredere, pentru că te simți o persoană importantă și îți dă putere, pentru că se transferă energiile din generații în generații.
Experiențele din cabinet mi-au dovedit, în general oamenii simt lipsa acestei afirmații încă din copilărie. Acum cu câteva decenii în urmă educația se baza pe conceptul, copilul nu trebuie să fie alintat, să fie dragalasit, trebuie să fie învățat de mic „sa se descurce în viață ” , pentru a primi iubire trebuie să fie recunoscător. Eu cred, pentru a accepta iubire și pentru a fi atât de generos să oferi iubire. este nevoie de stimă de sine.
Ce-i oferi din prima clipă, copilului?- Iubire. Cum educi copilul? –cu Iubire. Cu ce se identifică copilul?-cu Iubire. Iubirea necondiționată îți dă fericire în viață, îți dă împlinire și o stare de bine interioară.
Ana , a venit la mine s-o ajut in identificarea problemei pe care o are în casnicia ei. Ea este casatorită de 10 ani, soțul ei o iubește, este atent, o susține în proiectele sale. Ana îl iubește pe soțul ei, dar parcă totuși lipsește ceva în aceasta relație. La a doua întâlnire, ea a identificat sentimentul de frică pe care o simte când vine vorba despre iubire. De unde provine aceasta – frică? Cândva, tatăl ei i-a spus, dacă vrea să primească iubire, trebuie să fie recunoscătoare într-un fel sau altul. În subconștientul ei iubirea s-a asociat cu o obligație. Când venea vorba de iubire, ea își punea întrebările: oare cât am oferit,- oare este de ajuns?,- oare merit să primesc această iubire? Am separat cele două sentimente iubire și dragoste pentru a identifica sentimentul pe care îl are față de tatăl ei și emoția pe care o simte față de soțul ei. Am evaluat relația cu tatăl ei și am identificat sentimentul central: frica, care s-a format pe parcursul anilor în funcție de aprobarea sau dezacordul tatălui față de comportamentul ei. Datorită experiențelor trăite, în subconștientul clientei mele s-a format un „ antrenor ” din copilărie, o voce interioară critică, ce acționa în continuare asupra ei spunându-i este nedemn de iubire. Ea a conștientizat, soțul ei o iubește pentru ceea ce este ea, nu cere nimic în schimb.
Ana a identificat valorile sale, s-a eliberat de sentimentul frica de iubire, a înțeles să aprecieze realizările sale, a acceptat pe ea însăși și a zis:„ sunt demn și merit să fiu fericită, pentru că iubirea este o emoție necondiționată. ”
Acceptarea de sine, ne dă libertatea de a fi generoși cu noi înșine și a iubi pe ceilalați. Iubirea de sine este o condiție prealabilă în orice relație, pentru a nu fi în dezacord cu persoana care ne iubește.
